un inceput

am dormit doua ore azinoapte. dar mi-am promis ca imi schimb viata. sunt tanar. inca.
trebuie sa incerc si alte lucruri. nici nu m-am gandit prea mult cand am fost invitat la munte. desi nu stiam decat pe cea care facuse invitatiile. cu ea vorbisem pe net. de vreo saptamana.
imi tremura mainile ca si cum as fi facut flotari. am capul in nori. dar acum e timpul sa trec peste. trebuie sa ajung la gara.
ne adunam. se pare ca ii stiu mai pe toti. din priviri.
in tren ne cunoastem mai bine. cel putin eu pe ei. eu nu spun prea multe. majoritatea sunt bucuresteni si colegi de grupa.
niste zanatici. nu au stat in camin. nu inteleg cum de sunt asa de apropiati. fac mereu mistouri unul pe seama celuilalt.
si le trec numai trasnai prin cap. ramai masca. presupun ca sunt si foarte inovatori pe plan profesional. zici ca au fumat iarba. dar atunci de ce rad eu?
nu trece mult si ajung si io subiect de facut misto. se pare ca sunt cel mai galagios de acolo.
pe caraiman sunt nori. decidem sa mergem la piatra mare. coboram in predeal. luam un microbuz pana in timisul de jos si pleam in expeditie.
drumul. ce conteaza. am mai fost la munte. am mai fost aici. am grija la fiecare pas. mai obosim. mai tacem.
ajungem sus. la cabana. din pacate, dupa niste calcule decidem ca nu mai avem timp sa mergem si pe varf. ramanem la cabana. bem un ceai cald. radem. si radem.
drumul de intoarcere. la fel.
incercam sa mergem la pestera de gheata. e prea abrupt pentru unii dintre noi. suntem deja obositi si e tarziu.
dupa o sedinta foto coboram. facem un popas chiar la iesirea din padure. ne asezam pe iarba. mancam. radem. si radem.
trebuie sa ajungem in brasov. pierdem doua microbuze. astea vin din ora in ora, nu prea ne vine sa mai asteptam. se pare ca brasovul e nitel mai departe decat calculasem pentru a merge pe jos.
mihaela are ideea sa rugam pe cei ce pleaca de acolo sa ne ia si pe noi. ne impartim in doua grupuri. ne intalnim la gara.
desi eram mai convenabil sa iau un microbuz decid sa raman cu grupul. e timpul sa nu ma mai gandesc la bani. trenurile au intarziere. avem destul timp. mergem in centru. facem poze. cautam gogosi. nu gasim. ne intoarcem. aproape pierdem trenul.
pe tren incearca sa doarma. eu nu. eu stau de veghe. nici ei nu reusesc. cand se mai trezeau ne mai amuzam.
intr-un tarziu ajungem in gara. ne despartim. incerc sa iau un taxi. era ora 1:30 noaptea. se pare ca la ora asta nu se mai taxeaza pe aparat. se profita.
decid sa merg mai departe de gara si sa incerc sa iau alt taxi. ma suna mama. perfect. aveam nevoie de indicatii. nu prea poate sa ma ajute. dar nu strica o voce cunoscuta.
merg pe traseul autobuzului. ma ratacesc pe undeva. ajung la alta gara. intreb un taximetrist cum sa ajung la victoriei. pe jos. imi spune. ma intorc 100 metri si incerc pe noul traseu.
incep sa recunosc locurile. mai intreb pe cineva pe drum pentru indicatii. unii ma ignora total. primesc un raspuns. ajung pe linia tramvaiului ce ma ducea la facultate. acum totul e clar. in 30 min sunt acasa. la ora 3.
de neuitat. sper sa uit. dupa experiente asemanatoare.