ce parere am eu..

in primul rand ar trebui sa incep prin a spune ca omul este o fiinta sociala, o fiinta care nu numai ca vrea, dar are nevoie sa faca parte dintr-o colectivitate. si din cate am inteles in ultima vreme, nevoile nu sunt satisfacute decat daca devin dorinta. pe acest principiu si-au bazat multi intreaga activitate. nu stiu daca trebuie sa ne speriem de lucrul acesta, dar cel putin ar trebui sa fim constienti de el. acestea fiind spuse, unii oameni cu anumite abilitati au invatat sa ii faca pe oameni sa creada ca au nevoie de ei. si aici trebuie sa subliniez ca nu ii condamn. e meritul lor. vina este a celor ce le permit. si pentru ca tot am ajuns la acest cuvant, poate va intrebati de ce am ajuns in situatia sociala si politica actuala. pentru ca am permis.
doctorii sunt niste oameni exceptionali, remarcabili prin altruismul de care dau dovada (desi altruismul pur nu exista ca o cauza ci doar ca efect), taria de caracter, sacrificiul, in Romania (si de aceea am scris aceste randuri in romana) sunt cel putin neapreciati la adevarata lor valoare. in aceeasi categorie intra si profesorii. nu intru in polemica cazurilor speciale care trebuie tratate ca atare.
eu am treminat o facultate foarte grea, in domeniul IT. cand m-am apucat de ea mi s-a spus ca o sa fie cautati inginerii in domeniu. eu am facut-o pentru ca am vrut sa vad ca o pot face. a fost mai mult un test de anduranta. nu stiam pe vremea aceea ce sa fac. nici acum nu stiu. dar asta nu ma nelinisteste. de ce?
raspunsul e simplu si este dat de intrabarea: cand este cel mai usor sa iei o decizie?
revenind la subiect, imi este teama ca si noi, inginerii sa ii lasam sa ne calce in picioare.
de remarcat ca si in regnul animal pozitia de leader este "muncita". ea este obtinuta si mentinuta. numai ca acolo singurul criteriu de evaluare este genetic.
noi oamenii suntem mai speciali la capitolul evaluare si aici ma refer la faptul ca suntem inteligenti (nu superiori neaparat. de ce?). noi am invatat sa trisam! o alta intrebare interesanta este: cine face testele? ce vor ele sa scoata in evidenta?
acum. cei ce au gasit o nisa au profitat de ea si au promovat-o folosindu-de de anumite abilitati. cand au ajuns pe o anumita pozitie, urmeaza procesul de mentinere a ei prin crearea impresiei unei dependente asupra consumatorilor si una de superioritate asupra competitiei.
eu unul m-am saturat sa vad oameni de care se profita. daca le permitem, o sa fie mult mai greu mai tarziu sa facem ceva. nu pentru ca va trebui sa ne luptam cu ei, profitorii, ci cu noi insine, cei ce le-am permis sa profite de noi.
daca nu m-am facut inteles, gandeste-te ce ar putea face un profesor acum sa aiba salariu mai mare?
sa refuze sa munceasca? e prea tarziu. sunt atatia care ar munci pe cat primeste el. pentru ca accepta. si profitorii stiu asta. in speta economia este o stiinta (si da.. are matematica in ea, nu numai stiinte sociale). in schimb, profitorii stiu ca destabilizand sistemele inclina balanta in favoarea lor. (in termeni economici e vb de cerere-oferta. creand impresia falsa a unei cereri scazute pe piata muncii creste oferta - oameni dornici de munca. astfel isi permit sa scada renumeratia pe acelasi pozitii - care sunt absolut necesare si asta trebuie sa constientizam. ei au nevoie de noi - adica cererea e MARE, numai ca nu stiu cum sa ne fraiereasca sa obtina cat mai mult de la noi pe cat mai putin).
ce ar trebui sa facem? sa nu ne creem dependente, iar daca avem un produs competitor, sa nu acceptam disconsiderarea sau instrainarea lui.
un lucru pe care l-am invatat in timpul facultatatii. nu ne permitem cea mai buna solutie. ar fi perfect daca s-ar putea, dar de cele mai multe ori nu se poate.
asa ca trebuie sa acceptam compromisuri. daca va plac dependentele (si uneori avem nevoie si de asa ceva - dependenta este legata de nevoia de siguranta - este ceva repetat in mod continuu si uniform) schimbati-le din cand in cand (si alegeti-le pe cele mai sanatoase :) )
mult succes.

un inceput

am dormit doua ore azinoapte. dar mi-am promis ca imi schimb viata. sunt tanar. inca.
trebuie sa incerc si alte lucruri. nici nu m-am gandit prea mult cand am fost invitat la munte. desi nu stiam decat pe cea care facuse invitatiile. cu ea vorbisem pe net. de vreo saptamana.
imi tremura mainile ca si cum as fi facut flotari. am capul in nori. dar acum e timpul sa trec peste. trebuie sa ajung la gara.
ne adunam. se pare ca ii stiu mai pe toti. din priviri.
in tren ne cunoastem mai bine. cel putin eu pe ei. eu nu spun prea multe. majoritatea sunt bucuresteni si colegi de grupa.
niste zanatici. nu au stat in camin. nu inteleg cum de sunt asa de apropiati. fac mereu mistouri unul pe seama celuilalt.
si le trec numai trasnai prin cap. ramai masca. presupun ca sunt si foarte inovatori pe plan profesional. zici ca au fumat iarba. dar atunci de ce rad eu?
nu trece mult si ajung si io subiect de facut misto. se pare ca sunt cel mai galagios de acolo.
pe caraiman sunt nori. decidem sa mergem la piatra mare. coboram in predeal. luam un microbuz pana in timisul de jos si pleam in expeditie.
drumul. ce conteaza. am mai fost la munte. am mai fost aici. am grija la fiecare pas. mai obosim. mai tacem.
ajungem sus. la cabana. din pacate, dupa niste calcule decidem ca nu mai avem timp sa mergem si pe varf. ramanem la cabana. bem un ceai cald. radem. si radem.
drumul de intoarcere. la fel.
incercam sa mergem la pestera de gheata. e prea abrupt pentru unii dintre noi. suntem deja obositi si e tarziu.
dupa o sedinta foto coboram. facem un popas chiar la iesirea din padure. ne asezam pe iarba. mancam. radem. si radem.
trebuie sa ajungem in brasov. pierdem doua microbuze. astea vin din ora in ora, nu prea ne vine sa mai asteptam. se pare ca brasovul e nitel mai departe decat calculasem pentru a merge pe jos.
mihaela are ideea sa rugam pe cei ce pleaca de acolo sa ne ia si pe noi. ne impartim in doua grupuri. ne intalnim la gara.
desi eram mai convenabil sa iau un microbuz decid sa raman cu grupul. e timpul sa nu ma mai gandesc la bani. trenurile au intarziere. avem destul timp. mergem in centru. facem poze. cautam gogosi. nu gasim. ne intoarcem. aproape pierdem trenul.
pe tren incearca sa doarma. eu nu. eu stau de veghe. nici ei nu reusesc. cand se mai trezeau ne mai amuzam.
intr-un tarziu ajungem in gara. ne despartim. incerc sa iau un taxi. era ora 1:30 noaptea. se pare ca la ora asta nu se mai taxeaza pe aparat. se profita.
decid sa merg mai departe de gara si sa incerc sa iau alt taxi. ma suna mama. perfect. aveam nevoie de indicatii. nu prea poate sa ma ajute. dar nu strica o voce cunoscuta.
merg pe traseul autobuzului. ma ratacesc pe undeva. ajung la alta gara. intreb un taximetrist cum sa ajung la victoriei. pe jos. imi spune. ma intorc 100 metri si incerc pe noul traseu.
incep sa recunosc locurile. mai intreb pe cineva pe drum pentru indicatii. unii ma ignora total. primesc un raspuns. ajung pe linia tramvaiului ce ma ducea la facultate. acum totul e clar. in 30 min sunt acasa. la ora 3.
de neuitat. sper sa uit. dupa experiente asemanatoare.

rules

I keep thinking of the rules we make..
we have all kind of rules.. ethical, political, formal and informal.. written on paper.. and in stone.. new and ancient
we have always been trying to reach the common good
and we keep changing these rules to cover what we've apparently missed
and we always get to a point where we fail to reach our goal
and we change them again..
what we fail to understand is that we are not capable (we are not willing enough) to respect rules.. whichever these might be
we only deal with the situation as it comes